A trecut si Craciunul. Insa trebuie sa va spun ceva ce am vazut.
Fusai cu colinda, cu prietenii, si de la o casa la alta ca pe vremuri. Bautura a fost, distractie a fost, spiritul Craciunul a fost, Epaulette a fost.
Insa am observat de ce copiii se maturizeaza mai repede.
Se numeste sindromul “hai sa-i zicem ca sa planga”. Doh, l-am inventat, doar nu credeati ca vorbesc serios, nu? De ce nu ma credeti? Pentru ca chiar vorbesc.
Am vazut cu ochii mei cum un copil de 2 ani ne spunea la toti ca Mos Craciun a fost pe la dansa. Vaaai, si ce bucuroasa era micuta si cu un entuziasm ne spunea. Apoi, s-a produs ceea ce era inevitabil, a aflat crudul adevar. A venit verisorul ei, si cu zambetul pe buze i-a zis: “Ala nu era Mos Craciun, era bunicul tau. Mos Craciun nu exista”. A fost minunat. O lacrima a inceput sa cada pe obrazul fetei, dupa care alte 100 si ceva, nu le-am numarat.
mos craciun nu exista
Eu am aflat pe la 11 ani ca Mosu’ e taica’miu tu’i ceapa mamii lui, si de asta nu putea sa-mi cumpere mie telefon, bicicleta, masinuta … Insa de la 2 ani sa sti ca Mosu’ nu e … Mosu’? Asta e dureros.