Cum să (nu) te saturi

Obişnuiam să cred că orice exces poate deveni dăunător la un moment dat. Încă mai cred, cu câteva precizări mai optimiste. Anumite stări se pot consuma numai aprofundîndu-le, chiar dacă asta înseamnă să ajungi pe stocuri zero. În cazul de faţă e de bine! Evident, totul se întâmplă pentru a face loc stărilor pe care ai vrea să le iei cu tine dar n-ai cum, din cauza celor vechi. Unde să le înmagazinezi şi pe astea?

Colecţionez muzică, filme, fotografii şi tot felul de majuscule ce se voalează după prima utilizare. Dacă mă gândesc la faptul că nu le mai scot de la naftalină prea curând, sunt inutile. Dar nu toate! Pe câteva scrie, acolo, la termen de garanţie: nelimitat.

Ca să poţi lua bucuria de mână, trebuie să dai drumul zmeului pe cer. Cu totul. Cine te-a învăţat asta, te-a minţit! Aşa ar spune unul împotriva anarhistei din mine. La fel aş afirma dacă nu m-aş cunoaşte măcar un pic.

Foamea, sub orice formă ar sta, o văd ca pe o căutare nestinsă. Că e de bine sau nu, depinde de domeniul în care apare. Poate exagerez folosind termenul ăsta dar îl asociez cu entuziasmul. Hmmm, nu vreau să mă gândesc la varianta în care ea se manifestă prin interesul faţă de un om sau mai mulţi.

Ca să nu te saturi de cele care-ţi plac, trebuie să înveţi să flămânzeşti. Din când în când. Cum altfel m-aş întoarce la nebuniile mele dacă nu le-aş abandona măcar o dată?

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *