De unde împrumutăm nişte originalitate?

Când vorbeşti cu cuvintele altuia e ca şi cum ai lua haine cu împrumut. Asta se întâmplă când mergi la bal sau vrei să impresionezi auditoriul şi te simţi lipsit de wow. Ai nevoie de ceva mai bun, de ceva extraordinar.

De ce să nu îmbunătăţeşti ce ai deja? Trebuie să fac o mică paranteză: unii artişti se chinuie să arate impecabil deşi mama natură nu i-a înzestrat cum şi-au dorit. Se îmbracă şoc, îşi pun lenjeria intimă peste celelalte haine sau ies cu fundul dezgolit pe stradă ca şi cum ar fi ceva cool. Distrag atenţia de la urât şi o direcţioneză către ceea ce-şi doresc.

Când folosim expresiile altora alegem un mod superior de exprimare, mai apropiat de anumite idei pe care nu reuşim să le conturăm. E drept, fiecare cu talentul său: unul se pricepe mai bine la cântărit cuvinte, unul la învârtit covrigi, altul la strâmbatul din nas ş.a.m.d.

Dar ce anume poţi să împrumuţi şi de unde începi să-ţi piezi personalitatea? Un citat, un articol, o melodie, o urare. Le dai mai departe şi ele vorbesc în locul tău. Întotdeauna va fi altul care a mai zis-o, care a mai gândit-o numai că în alte condiţii. E mai uşor să iei de-a gata.

Printr-o uşoară extindere ajung la moda unghiilor false şi la toate accesoriile menite să împopoţoneze omul. Nu mi-au plăcut niciodată din simpla idee că deformează adevărul. Exact ca-n bancul ăla: care este asemănarea dintre un sutien şi un ziar? Amândouă deformează realitatea.

Una e să porţi cercei şi alta e să-ţi atârni cercurile olimpice la urechi. Una e să te machiezi şi alta e să fii curcubeul străzii. Dar de la libertatea de a alege şi până la capacitatea de a filtra e cale lungă.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *