Depăşiţi de propria ţară

Moneda nu poate decide nimic, doar tu poţi face asta.

În lupta dintre om şi animal deznodământul nu e întotdeauna sigur.

Cu cât te străduieşti mai mult să recuperezi din ceea ce ţi-a fost luat, cu atât pierzi mai mult.

Mereu m-am gândit cã atunci când voi îmbãtrâni, Dumnezeu… îşi va întoarce faţa şi spre mine şi n-a făcut-o.

Mai sus, câteva replici remarcabile sau pline de interpretări după ce am vizionat filmul fraţilor Coen, No Country for Old Men, extraordinar tocmai pentru că ele transced acţiunea propriu-zisă, ca şi cum nu ar face parte din întreg. Cu ce am rămas?

  • Atunci când trebuie să alegi ceva, decizia stă în propriile mâini. Nu e nevoie de o monedă pentru a provoca destinul iar atunci când te întâlneşti cu el trebuie să-l accepţi.
  • Ne credem mai puternici şi mai inteligenţi decât animalele, dar nu ni se demonstrează contrariul. Ca un exemplu, e mai simplu să internăm câinii comunitari în adăposturi decât să fie găsite soluţii cu adevărat viabile pentru această problemă. În acest duel dintre om şi animal cine a câştigat de fapt?
  • Recuperarea timpului pierdut presupune cheltuiala prezentului care trebuie trăit ACUM şi nu altă dată. Ceea ce ne este dat are un termen de garanţie, dacă nu-l fructificăm atunci când este fierul cald, un cadou care ar fi trebuit să aducă mulţumire provoacă insatisfacţie.
  • Lăsăm pe altă dată problemele care-L includ pe Dumnezeu iar dreptatea devine un mare semn de întrebare atunci când nu se întâmplă aşa cum sperăm. Unde este Dumnezeu atunci când avem nevoie de El sau când suntem confruntaţi cu un rău care întrece chiar şi cele mai întunecate aşteptări?

În afară de aceste mesaje cred că filmul poate fi privit dincolo de lupta dintre bine şi rău, de capacităţile noastre de a face faţă paradoxurilor şi impresia că nu mai avem o ţară atunci când problemele ne depăşesc.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *