Experimentezi?

Nou ar trebui să fie orice pas înainte. Nou ca necunoscut. Paşii ne duc însă şi pe cărări bătătorite, asfaltate sau cu gropi. Cândva au fost şi ele neexplorate. Cândva a trecut pe acolo iniţiativa.

Privesc în jur şi văd oameni mult prea ataşaţi de cele vechi: de amintiri, de persoane, de stări, de obiecte, etc. Ce au în comun detaliile de au devenit atât de speciale? Au apărut la început şi au căpătat primele semnificaţii. La polul opus stau cei care aruncă mereu trecutul, aleargă cu gâtul înainte spre altceva.

Multe dintre noutăţi se întâmplă într-un anumit context şi de prea puţine ori sunt alese intenţionat. Într-un fel, eşti împins de curiozitate sau chiar de dorinţa de a evolua.

Cu aceeaşi tendinţă, orice pui se va îndepărta de casă pe măsură ce va creşte. Mai întâi va explora împrejurimile, apoi orizontul şi în final se va stabili undeva. Poate şi-n aducerile aminte, reuşite sau nu, ale fericirii.

Când experimentezi, orizontul încă mai este o posibilitate infinită. Ce trebuie să se întâmple ca să te opreşti definitiv sau măcar să faci o pauză? Distanţele oricum sunt altele de fiecare dată pentru că nu pot fi parcurse milimetric de o altă persoană. Nici empatic.

Oamenii care ascultă un singur gen de muzică, cei cărora le iese mereu semnătura la fel, cei ce reuşesc să gătească un tip de mâncare obţinînd cu satisfacţie acelaşi gust, cei care caută compania unui singur anturaj, etc. au găsit cumva liniştea sau doar au deschis parasolarul pentru o vreme? Viitorul trebuie că e făcut din sclipici. Atât de mult încât nu-l poţi privi limpede.

Mi-a rămas în minte o secvenţă dintr-un film văzut mai demult. Doi fraţi se întreceau, o dată la câteva luni, într-un ocean. Cel care înota mai repede şi nu se oprea, câştiga. Era un fel de probă a rezistenţei. De fiecare dată se întâmpla să câştige cel mare. Într-o zi însă nu a mai fost în formă şi a rămas în urmă. Pierduse. Cel mic a înotat cu gândul că nu se va mai întoarce la ţărm. Şi-a dat toate puterile, s-a avântat în larg, fără să se mai gândească la mal cum făcea înainte.

Poţi să te arunci ca-n ocean sau în piscină. Poţi să înveţi să înoţi pe parcurs sau să iei o barcă. Poţi să experimentezi indiferent de domeniu însă nu vei deveni apă/râu până nu i te vei supune. Dar cine-şi doreşte asta? Evoluţia ne-a arătat că putem ieşi uneori chiar uscaţi din toată povestea. Ce-i drept, cu neopren.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *