Gânduri.

N-am mai scris de ceva timp pe blog. Poate din cauză că nu am mai fost atât de pierdut printre pixeli şi taste ca înainte de a începe facultatea, implicit acum având mai puţin timp liber. Mi-am zis că urmează un nou început. O altă motivare, un bagaj mai consistent de cunoştinţe, o mulţime de elemente asimilate, nicidecum lecturate, sau încadrate în banal. Şi în mare parte aşa şi este, cel puţin la momentul în care scriu acest articol. Aş putea zice că deja mi-am întipărit pe retină imaginea sălii de curs, cu acel aer închis, şi lumina proastă.

Iar această imagine am corelat-o cu studenţii care sunt ca nişte figuri care-mi trezesc unele amintiri, nascându-mi sentimente de care aş putea spune că până acum doar citisem. Îmi provoacă aşa un sentiment toată aventura asta nouă, de parcă aş fi la graniţa dintre material şi non-material. Ceva gen luminiţa de la capătul tunelului. Şi ştiu, sunt ceea ce gândesc. M-am trezit într-o altă lume, iar avantajul e că am voie să şi deschid ochii, şi să observ şi alte vise, nu doar cele ale mele. Şi partea cea mai frumoasă e că visele pot fi spectaculos de frumoase.

P.S. N-am ajuns la balamuc, dar am ajuns să postez iar pe blog. Superbă piesa aia!

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *