Jurnal de vacanta

Revenirea mea in Romania a avut un impact dureros. Asta pentru ca am aterizat in Baneasa, un aeroport jalnic, ce se aseamana cu o autogara din provincie. Pacat si rusine. Multi turisti straini iau primul contact cu acest loc, care ar fi trebuit sa impresioneze din start.

Am fost asteptata de persoanele mele favorite si iubiri ale vietii mele, mama, fiul si nepotica mea. Ii vad si sunt fericita, imi bucura sufletul numai prin existenta lor.

Acasa. O casa mult prea mare si alba, ingrijita si inconjurata de trandafiri, muscate si crini infloriti, gradina cu vita de vie si cu zarzavaturi organice, cat poate fi de sanatos sa traiesti intr-o aseamenea splendoare. Mi-ar placea sa am aceasta casa in Londra si cu toti ai mei in ea.

Intalnire cu tata.Il gasesc slabit si razbit parca prea devreme de o boala necrutatoare. Glumim mult. Ce bine ca si-a pastrat umorul caracteristic. Caci, eu sunt de parere ca cine nu are umor, mai bine il ia Dumnezeu de tanar, batranetea fara umor este cel mai groaznic lucru pe care-l poti trai.

Acasa e superb, relaxant, sufletul meu este inundat de o pace de care aveam atata nevoie. Si aerul acela de munte imi curata parca plamanii afumati. Vad si vorbesc cu oameni deprimati si bolnavi. Parca anul acesta ma doare Romania, si doare fizic. O vreau aparata si frumoasa.Vreau sa-i fie bine, sa fie populata cu oameni optimisti si sanatosi.

In aceasta vacanta am citit mult, sunt carti pe care le recomand romanticilor. Doua carti mi-au incantat sufletul cum ar fi „Jurnal” de Oana Pelea si „Niste Raspunsuri” de Mihaela Radulescu. Ar mai fi si cea de Mircea Cartarescu, „De ce iubim femeile” care sa fiu sincera m-a cam dezamajit.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *