Sunt dimineţi când mă încântă Bucureştiul! Monotonia drumului spre serviciu, cafeaua cu lapte savurată la volan şi ştirile îmi dau o amorţeală plăcută. Coloanele de maşini, şoferii somnoroşi, pietonii zgribuliţi şi cetele de şcolari zgubilitici contribuie armonios la tabloul urban de dincolo de parbriz. Timpul se scurge parcă după alte reguli iar eu alunec într-o altă dimensiune…
Claxonul insistent mă trezeşte din visare! Mă uit în oglinda retrovizoare şi văd că vine de la taxiul din spate. Şoferul face semne disperate şi-mi arată că s-a făcut verde. Cel din faţa mea încă nu a demarat, oricum până la semafor mai e mult şi o să-l mai prindem pe roşu de câteva ori, aşa că înaintez domol. Banda din dreapta e liberă. Doar noi, spre înainte, ne târâm ca un melc obosit. Iar e roşu. Melodia franţuzească de la radio mă face să mă gândesc la Paris…
Acelaşi claxon mă trezeşte din visare. În retrovizoare văd taximetristul înjurându-mă cu spor. În dreapta mea frânează o maşinuţă roşie şi o domniţă -care tocmai a depăşit coloana- mă roagă prin seme s-o las să se bage în faţa mea. Cum blocase banda pentru la dreapta, unde tocmai se făcuse verde, cei din spatele său o claxonau de zor. Dânsa mă priveşte cu ochii mari, blânzi şi umezi, ca mielul înainte de Paşti. Hai, că poate se grăbeşte, zic! – şi îi fac semn să intre înaintea mea. Taximetristul din spate, supărat ca a pierdut câţiva metri, e în pragul apoplexiei.
Iar se face verde, povestea se repetă. Trec de intersecţie şi scârbit de agitatul şofer de taxi accelerez, depăşind-o pe domniţa din faţă. La următorul semafor ajung a doua maşină. Instinctiv mă uit în oglinda din dreapta şi văd cum o maşinuţă roşie, după ce depăşeşte coloana, opreşte paralel cu maşina din faţa mea şi dom’şoara, mieroasă, îi face semn şoferului s-o lase să se bage inainte!!!
-A, deci aşa stă treaba?! Păi, băga-te-aş în mă-ta, la următorul semafor intru-n tine!
Decât o vacă nesimţită care se bagă în faţă prefer un bou agitat care claxonează în coloană.
