Meseria numită viață

Privește puțin furnicile din jurul tău: sorb cafeaua pe fugă, mușcă dintr-un sendviș, sunt călare pe roți, cu acoperiș sau fără, dimineața sau mai târziu. Toate își caută hrana pentru a trece cu bine peste iarnă. Uneori o găsesc aproape, alteori străbat drumuri lungi pentru a avea ce pune pe masă.

Furnicile-om sunt în stare să sară multe obstacole pentru a obține liniștea. Nu spun stabilitate pentru că nu există așa ceva. Mereu se schimbă câte un milimetru de viață, cum poți pune bază pe întregul aparat de măsură? Ei, dar există și excepții: croitoresele nu pot lucra fără centimetru.

Citeam în ziar cum migrează germanii în America, rușii în Italia, românii în Spania, italienii în Anglia și America, arabii în toată lumea și chinezii oriunde. Din ce în ce mai multă neliniște iar distanțele nu mai sperie pe nimeni. După câteva luni bune de când am părăsit România, pot spune că am găsit ce căutam. Totul e posibil.

De ce românii sunt dispuși să plătească oricât pentru a spăla scări, pentru a schimba scutece de adult, pentru a culege căpșuni sau pentru a-și vinde corpul? Unele meserii sunt făcute pentru oamenii care iubesc munca, altele pentru cei care vânează cașcavalul.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *