Nu pentru cine se găteşte

… ci pentru cine se nimereşte. Folosea un înţelept această vorbă şi probabil o mai are şi acum dar nu am mai discutat cu el. De fapt este o ea.

Bătrânii îţi răspund la întrebări – simplu, din filozofia lor de viaţă. Nu te aştepta să descoperi adevăruri în cuvintele lor ci mai degrabă în expresia de pe chip, în strălucirea din ochi, în zâmbetul armonios. În ele vezi cum trăieşte trecutul pentru că prezentul nu mai este dinamic.

Îmi place să discut cu oamenii în vărstă şi mai mult de atât, să-i ascult. Toţi au multe de zis şi văd cum fiecare idee capătă importanţă numai prin simplul fapt că e rostită şi auzită. Aşa-mi imaginez feţe de masă cu pătrăţele, apretate cu grijă şi deasupra, în farfurii de sărbătoare, poveştile lor. Parcă ţi-ar spune: hai, ospătează-te! Sunt fire din viaţa unui om, după ce a trecut prin ea şi a câştigat concluziile. Multe, puţine, sau poate nici nu a avut timp de aşa ceva.

Mereu m-am întrebat de ce bătrânii simt nevoia să vorbească cu cei tineri. Vei vedea că întotdeauna vor prefera un partener de discuţie mai tânăr decât unul din aceeaşi generaţie. Când spun bătrâni mă refer în special la pensionari şi să nu se supere nimeni! Vârsta din buletin oricum vorbeşte numai despre ceea ce vezi la suprafaţă.

Pentru cine se găteşte m-a pus pe gânduri prima oară când am văzut că planurile pot fi în continuă mişcare. Eram copil pe atunci. Acum mă întorc la ele şi descopăr sensuri noi. Mda, nu se referea numai la haine! Cine-ar trebui să se bucure de ceea ce tu preţuieşti mai mult? Iar despre preţ se poate vorbi la infinit.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *