Poartă-ţi mândria pe dos!

E ca şi cum te-ai îmbrăca pe-ntuneric şi ai fi mereu la modă, fără să ştii dacă-ţi stă sau nu bine. Măcar de ar fi un experiment, dar realitatea stă altfel! Ce ne dă dreptul de a fi plini de sine dacă lăsăm la o parte calităţile cu care am fost înzestraţi?

Propriile păreri construiesc în permanenţă imagini despre felul în care suntem. Freud considera că există trei mari tipuri de oameni: eroticul, obsedatul şi narcisistul (detalii aici) dar de atunci lucrurile s-au schimbat mult. În afară de aceasta, puţini mai sunt de acord cu el.

Avem câte puţin din toate şi se pare că de obicei câştigă numai cei care au o părere foarte bună despre sine. Explicaţia cred că este legată de gândirea optimistă: crezi că poţi, vei reuşi altfel nimic nu o să-ţi iasă! În cel mai rău caz te poţi mulţumi să spui: măcar am încercat!

Din ceea ce am văzut până acum, nemulţumirile şi exigenţele oamenilor au legătură cu dorinţa de a arăta cum stau lucrurile de fapt, care este adevărul: lasă-mă pe mine… să-ţi demonstrez! Nu ştiu dacă se poate pune egal între aceasta şi orgoliu dar observ o tendinţă acută a oamenilor spre autosuficienţă.

Poate fi semn cum că suntem capabili şi ceilalţi sunt prezenţi în decor numai pentru a-i da culoare dar nu degeaba ni s-a retras dreptul la porţia mare de fericire pentru că am fost mândri!

Care este calea de mijloc? Ea există şi nu este neapărat nevoie să umbli cu haina cea strălucitoare pe dos pentru a fi umil sau simplu. Aş putea spune că exagerările dau pe afară conţinutul şi aş găsi răspunsul dar nu sunt chiar atât de sigură. Până una-alta, sting lumina şi sper să fiu în trend-ul meu!

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *