Portarul Ion

Ion, portar la antrepriza de construcții complicate,

Cu experiență mare în acesată activitate,

Este mulțumit de viață și de locul său în lume,

Zâmbitor, amabil, cald, face numai fapte bune,

Toți colegii îl respectă și mereu apreciază

Că ridică bariera și este mereu “pe fază”,

Că își face treaba lui, făr’ să fie curios

Ce mai face unu’, altu’, cine nu e serios,

Cine pe cine iubește și cine pe cine ține

În poziții importante, la loc cald, să-i fie bine!

Cu cine e secretara? Oare șefu’ o mai plimbă?

Oare când se plictisește? Cât durează până-o schimbă?

Genul ăsta de-ntrebări, firești până la un punct,

Nu-l interesau pe Ion. Poate doar pe domn’ Adjunct!

Gogu, pe numele său. Gogu, adjunct de carieră,

Îl așteaptă azi pe Ion, sprijinit de barieră.

– Auzi, Ioane? Io-ți sunt șef și te rog să-mi povestești,

Cum le știi, frate, pe toate? Cum afli atâtea vești?

Ia zii, cine sifonează? Cine zgârmă tot rahatu’?

E Gheorghiță de la cadre? Marinică? Sau e altu’?

Dacă aflu… îți dau primă și pe el îl dau afară!

Treb’e să-ncetăm cu asta, prea le dăm apă la moară!

-Marinică este, șefu’! El vorbește! Și Gheorghiță!..

Și Pandele Și Mihalcea și mândruța garofiță,

Secretara lu’ Ăl Mare, Lucica! Ea spune, zău!

Cică știe de la dânsu’ că scăpăm de derbedeu!

-Derbedeu? Cine-i, Lucico? -am întrebat într-o doară

-De adjunct, drăguțule! De luni o să-l dea afară!

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *