Responsabilitatea cuvântului

Ce-ar fi să-i poţi da unui om cuvântul, în sensul propriu al expresiei? Asta te-ar ţine legat de el până-n momentul în care-l primeşti înapoi. În cazul în care doar îl împrumuţi, altfel vocabularul tău sărăceşte dacă nu-l recapeţi. Cam la fel se întâmplă şi cu promisiunile numai că cele nerespectate te transformă într-un neserios în ochii celuilalt.

Există un text pe care l-am auzit de multe ori prin filme: anything you say can and will be used against you. Cred că ceea ce un om exprimă în cuvinte, vorbeşte despre persoana sa. Ce-i drept, de multe ori într-un mod trunchiat, dar săgeţile aruncate în sus tot vor ateriza undeva.

E posibil să nu-ţi pese cum vor fi interpretate zicerile tale dar există situaţii când vorbele aruncate în vânt au devenit sfinte pentru alţii. Ceea ce tu nu iei în serios poate fi preţuit de cel care crede în cuvântul tău. Şi invers. Cum se întâmplă asta? Poate că nevoia de a crede în ceva, la un moment dat, găseşte mobilul perfect.

Cu cât eşti auzit sau citit de mai mulţi oameni, trebuie să-ţi asumi o responsabilitate mai mare pentru ceea ce enunţi. Să fie acesta motivul pentru care unii oameni au trac atunci când sunt nevoiţi să ţină un discurs în faţa unei mulţimi?

Pentru a vorbi lumii întregi şi pentru a fi înţeles, trebuie să foloseşti cuvinte perfecte. Ele există în măsura în care le găseşti şi crezi în mesajul pe care-l conţin. Nu există om care să fi reuşit asta dar există mase care cred în Cuvântul ce a fost purtat de istorie. Aşa au apărut de fapt conflictele: cei care cred în altceva, încearcă să demonstreze, să înfăţişeze cu frenezie convingerile.

Cum înţelepciunea oferită pe gratis poate lăsa impresia unei forme de nebunie, cuvintele devin incapabile să transmită mesajul real.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *