Să zicem că:
– Nu există oameni urâţi.
– Ceea ce înseamnă desfătare pentru trup, pentru suflet este despărţire.
Care este legătura dintre cele două ipoteze? Într-o parte, aparent lipseşte frumosul, în a doua este prezent pe un flanc incert.
Sunt situaţii când un om îţi place dar nu ştii de ce. Pur şi simplu te atrage, indiferent de gen. La fel se poate întâmpla să nu-l agreezi iar pentru asta să nu existe un motiv bine întemeiat.
Am întrebat recent câteva persoane ce ar face dacă oamenii ar fi numai spirite, fără trup. Mi-au spus că viaţa ar fi îngrozitor de plictisitoare aşa, fără diversitate.
Să zicem că de fapt abia aşa poţi afla adevărul, în profunzimea lui. N-am ajuns nicăieri. Astăzi ipotezele nasc alte ipoteze, ca şi cum s-ar naşte dintr-un condiţional optativ.
