Se intampla destul de des sa (ma) neglijez exact ce ar trebui sa fie mai important.De-a lungul unei zile fac multe compromisuri de genul:sa sar peste masa de pranz, sa inlocuiesc o mancare gatita cu un fast-food sau sa ma culc nemancat.De ce fac(em) asta?adevarul este ca nu am(avem) nici o scuza suficient de plauzibila.
Alaltaieri mi-am invatat lectia.Am fost plecat la Bucuresti pentru un interviu, dupa aceea ne-am oprit la Ikea sa luam o gustare(da, pe langa mobila au si un mini-restaurant, care parea sa mearga mai bine decat mobila) am servit somon cu numai stiu ce sos, ce pot sa spun este ca nici nu mi-a placut nici nu mi-a displacut, imi era foame asta este clar.Starea de bine a durat 3 ore, adica suficient cat sa ajung acasa in Brasov, aici am inceput sa am greturi, varsaturi, nu am reusit sa inchid nici un ochi toata noaptea iar a doua zi starea de om bolnav s-a agravat.Dupa discutia la telefon cu un doctor “m-a linistit” ca am facut o usoara gastrita dar am sa ma fac bine in cateva zile.
Ca sa va linistesc va spun ca sunt bine acum dupa ce m-am tratat cu Metoclopramid si nu in cele din urma cu o prietena iubitoare care a avut multa grija de mine. Multumesc.
