Tu cu tine

Sfârşitul de zi îţi oferă confirmări după ce evenimentele s-au consumat. Ajungi acasă, închizi uşa şi laşi în spate omul mai mult sau mai puţin sociabil.

Milan Kundera spunea că din clipa în care există un martor al comportamentului nostru, ne adaptăm, vrînd-nevrînd ochilor care ne privesc, şi nimic din ceea ce facem nu e autentic. A avea un public, a te gândi la acest public înseamnă a trăi în minciună. Asta doar când eşti exigent până la capăt cu propria persoană.

A fost entuziasm sau un foc de paie, a fost agitaţie sau doar un zgomot de fundal? Totul rulează în minte şi unele imagini se repetă, cu sau fără sunet.

Uneori ţin minte doar parfumuri, priviri, tăceri, penumbră. Alteori tac toate amintirile în mine. Te speli pe dinţi şi priveşti în oglindă la omul care nu se află-n ea ci printre gânduri.

Cu cât confunzi mai puţin zilele-ntre ele, le separi pe nuanţe. Recent, cineva credea că e marţi şi de fapt era vineri. Ce trebuie să se consume pentru a ieşi dintr-o senzaţie? E ca atunci când vrei să le faci pe toate azi şi orice pauză înseamnă amânare. La fel ca ziua de mâine care se comprimă-n prezent.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *