Zi, te regăseşti?

Iubim, şi totuşi primim pe uşi în schimb regrete. Iubim, fără sentimente, întrebăm fără să punem întrebări, urcăm, dar totuşi n-avem scări. Facem scandal din senin, şi supunem toate femeile la rangul de curve perverse. La fete, le dăm sentimente dăm, mai ales când le-mbătăm. Paranoia.

De fiecare dată când avem o relaţie mai lungă, neapărat, trebuie să apar un “Te iubesc”. Inevitabil. Şi de multe ori, a doua zi, aceeaşi chestie ţi-o vor spune alţii, şi alţii, şi alţii. Murim inconştienţi. Fără a şti cu ce viteză am avut la impact. Luăm doze de coca, în loc de a lua doze de Coca Cola. Milă e un cuvânt pe care nu mai vrem să-l cunoaştem.

Ni se rupe când alţii în biserici se închină, mergem la biserică doar pentru anumite aprecieri. Multe vise, dorinţe şi speranţe se năruiesc într-o clipă. Prea multe planuri mi-am făcut, cu intenţia de a le respecta, dar chiar şi atunci, parcă tot nu mi-a ieşit perfect. Am aspiraţii ca şi alţii, dar mă împedic des. Şi, dacă n-aş şti unde vreau să ajung, chiar nu cred că ar mai avea ceva vreun sens.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *